acasa

Am dormit o mie de ani undeva intr-un colt de han, pierdut de timp si lume. Eu si probabil o pisica rapciugoasa si ciufulita. Si un soricel. Si mi-au tinut tovarasie buna tot amarul asta de vreme. Eu dormeam, pisica torcea, shoricelul avea din cand in cand tresariri date de apropierea excesiva de reprezentanta rasei pisicesti. Si asa, toti trei, o familie fericita si adormita, zaceam intr-un colt prafuit de han. Ca prin vis auzeam vocile calatorilor, certurile lor, pahare sparte, cantece, veselie, fashaitul maturii care curata podelele dimineata.

Si intr-o zi am deschis ochii. Psica a scos un mieunat plictisit si chiar deranjat de miscarea mea. Shoricelul era in contemplarea unei bucati de branza cazuta undeva in spatele unei tejghele asa ca nu m-a bagat de seama. Am deschis ochii si m-a lovit mirosul acru de bere si mahmureala si lume adormita pe mese. Sosise vremea sa plec. Sa plec acasa. Am realizat ca era foaret posibil ca in mia de ani cat am motait eu acolo sa fi disparut si ultimul firicel de praf al neamului meu. Nu-i nimic. Am luat shoricelul de codita, l-am bagat in buzunar (pisica a decis ca ii e prea lene sa ma urmeze si va mai vegeta o vreme acolo pana ii va veni timpul sa treaca in cea de-a noua viata), mi-am ridicat scutul si sabia si am iesit de acolo. Acum pasesc pe o carare mica si ingusta catre nicaieri. Shoricelul doarme adanc in buzunarul meu si pentru prima data in milenii viseaza. Casa mea e pe poteca, pe petecul de iarba pe care am sa adorm la noapte, in patul cald in care am sa am norocul sa ajung pana la urma si in ochii copilului ce va veni pe lume prin mine.

loialitati dubioase

Imi scot toate mastile si ma asez la picioarele tale. A sosit vremea sa imi cunosti adevarata fata. langa tine nu am sa ma ascund, langa tine nu am sa imi schimonosesc cuvintele si chipul. Langa tine pot doar sa fiu, sa imi las jos poverile si pentru o secunda sa imi odihnesc fata in palmele tale. Priveste-ma daca vrei, vorbeste-mi, cere-mi sfatul, cheama-ma in ajutor daca simti nevoia. Cel mai mare cadou pe care ti-l pot face este libertatea. Esti liber sa nu-mi vorbesti vreodata, esti liber sa nu ma observi, esti liber sa nu iti pese. Iar eu sunt libera sa ma asez in fiecare zi la picioarele tale, sa iti zambesc si sa iti zic buna dimineata.

Nu, nu este o scrisoare de amor ranit, de ego jignit sau ignorat. Este realizarea faptului ca nu am nevoie de confirmari ca sa stiu ca ce simt e real. Nu am nevoie de reciprocitati, reconfirmari sau reasigurari. Astazi imi redau libertatea de a fi si de a simtit orice doresc pentru oricine doresc fara sa cer ceva in schimbsi fara sa am nevoia de a fi inteleasa. In fond si la urma urmei, ne nastem singuri, traim singuri si murim singuri, tot restul este doar convietuire. Sunt, simt, iubesc, rad, plang, ma supar, ma impac, ignor, sufoc, si asa mai departe. Nu am nimic in plus sau in minus fata de omul de langa mine. Din cand in cand am loialitati si afinitati ciudate si de cele mai multe ori lipsite de reciprocitate. De aia ma lepad de nevoia de reciprocitate. Sunt libera sa am orice gand ciudat doresc, sa ma indragostesc de cele mai nepotrivite persoane, sa am cele mai nonconformiste moduri de a privi viata si nu ma intereseaza daca si nevoie de mine sau nu, daca ma placi sau nu. Ti-am zis ca am loialitati dubioase. Asa ca, prietenul meu mai mult sau mai putin imaginar, bine ai venit in lumea mea. Enjoy your stay and buckle up, sanity and self-preservation are not some of my strong points.

freedom...

If today was your last day... uitam in fiecare zi cand ne trezim ca ziua aia poate fi ultima. si nu ma refer la o constanta frica pentru secunda urmatoare, un pian care pandeste la marginea fiecarei secunde gata sa ne cada in cap ci ma refer la aprecierea a ceea ce avem in viata, ACUM, in momentul asta.

ne pierdem in drame personale si in lupte cu himere si demoni ce ne devoreaza clipa. uitam ca toti demonii se hranesc cu neatentia pentru clipa de acum, cu frica de ziua de maine, cu nesiguranta si cu uitarea a cine esti de fapt, cu durerea iubirilor pierdute sau esuate. refuz sa imi mai hranesc demonii cu toate fricile si nesigurantele mele meschine.

oricum universul asta este costruit numai din paradoxuri...traiesti cu adevarat abia atunci cand simti ca asta ar putea fi ultima ta zi pe pamant, ai ce iti doresti abia in secunda in care incetezi sa iti mai amintesti ca iti doresti si lasi lucrurile sa curga, iti dai seama ca iubesti pe cineva abia atunci cand pleaca, nu mai ai dezamagiri in momentul in care nu mai ai asteptari...un dans al ielelor in capul meu...sa imi zica cineva cum ar trebui sa gandesc ca sa am pana la urma ce imi doresc...a, da, uitasem, trebuie sa nu imi mai doresc nimic ca sa pot incepe sa am totul.

si cu amintirile ce fac? cu visele ce fac? "nu te atasezi de ele" se aude o voce mica din capul meu. mda...bun asa, bineinteles ca nu putea sa fie ceva simplu... Lavinia, intelege odata pentru totdeauna ca dramele tale interioare nu vor deveni mai putin sincere daca nu te mai gandesti la ele. cea mai mare dovada de iubire e libertatea pe care o acorzi celuilalt sa fie...doar sa fie, sa vina si sa plece dupa cum voieste, fara ca sentimentele sa isi piarda din veridicitate sau din intensitate. si totusi asta seamana izbitor de mult cu a-ti trai ziua de parca ar fi ultima...e al naibii de greu si uiti atat de des sa faci asta...uiti atat de des sa te bucuri de ce ai, sa il vezi pe cel de langa tine ca fiind un tovaras de drum, cel mai bun prieten al tau, sa nu ii mai cauti greselile, sa nu ii mai cersesti atentia, sa nu ii mai purici cuvintele si gesturile...doar sa fiti..si sa va bucurati de ziua de azi, no strings attatched, just freedom to be....

exista oare vreun om pe pamantul asta cu care ma pot juca de-a "hai sa fim liberi si doar sa ne bucuram" ? daca ar fi sa imi deschid un wishlist imaginar asta ar fi cap de lista

I don't mind and I don't care...it's all that I am

Sick Puppies "All The Same"

I dont mind where you come from 
As long as you come to me
But I dont like illusions I cant see
Them clearly
I dont care, no I wouldn't dare 
To fix the twist in you
You've shown me eventually what you'll do
I dont mind
I dont care
As long as you're here


Go ahead and tell me you'll leave again
You'll just come back running
Holding your scarred heart in hand
It's all the same
And I'll take you for who you are
If you take me for everything
And do it all over again
It's all the same

Hours slide and days go by
Till you decide to come
But in-between it always seems too long
Suddenly
But I have the skill, yeah
I have the will, to breath you in while I can
However long you stay is all that I am

I dont mind, I dont care
As long as you're here

Go ahead and tell me you'll leave again
You'll just come back running
Holding your scarred heart in hand
It's all the same
And I'll take you for who you are
If you take me for everything
And do it all over again
It's always the same

Wrong or Right
Black or White
If I close my eyes
Its all the same

In my life
The compromise 
I'll close my eyes
Its all the same

Go ahead say it
You're leaving
You'll just come back running
Holding your scarred heart in hand
It's all the same
And I'll take you for who you are now
If you take me for everything
Do it all over again
It's all the same 

for a thousand years

The relativity of time and space is proven to me once again. I close my eyes and through walls and concrete, I can hear you breathing while you sleep. Such a wondrous image unfolds before my eyes. I could lay here for a thousand years, just to look at you while you dream. I move through walls of ignorance and pride and pain and with stubbornness I sit in front of you. I gaze deep into your eyes and as I do you become a mirror of my own pain and ignorance and pride. Our faces and bodies entwined in this image make me realize that I can’t help but love all that I see. The feeling echoes so deep inside my soul it’s as if it has been there since the beginning of time. It’s as if you have been there since the beginning of time….I twist and turn the whole concept of time and realize I must give time the time it needs to bring forth what is to come. I now remember you. Time therefore loses its value and its linearity, space shrinks to the blink of an eye and I can move through walls and through time and come hear you breathe and watch you sleep. I could lay here for a thousand years. 

monotonie senzoriala

Pe sistemul copilului care are o jucarie noua mi-am tot innodat creierii cu ce as putea sa scriu pe blogul asta. Si am descoperit ca, daca nu ai probleme undeva acolo in pending nu prea vine nici o inspiratie. Nu simt sa ma plang de nimic, nu am prea multe nemultumiri, sunt...bine. Asa ca nu are probabil prea mare farmec sa postez in fiecare zi "Astazi sunt bine"..."Astazi sunt iarasi bine"...."Uuuu, what a coincidence, sunt bine..."


Ceea ce duce la concluzia ca blgul este fie un fel de recycle bin in care incerci din rasputeri sa iti versi problemele si durerile si frustrarile si neputintele, fie este un fel de desktop pe care iti afisezi o mare victorie personala. 


Din pacate sau poate din fericire, nu posed nici de unele nici de altele in clipa asta. Poate ar trebui sa intitulez postarea asta "Monotnie senzoriala". Yeah, I'll actually do that. Maybe my inspiration just needs a jump start or something

never say never

Hmm, si am jurat ca nu am sa imi fac niciodata blog. Inca nu sunt foarte sigura de motivul exact pentru care fac treaba asta. Cred ca e o varianta virtuala a pungutzei in care injurau desenele animate si o duceau repede in afara orasului. 

E psihoterapie cu mine insumi.