exodul demonilor

Au luat foc toate camarile si sifonierele in care imi tin scheletele. Toate zburda prin casa, clantzanind si cerandu-si dreptul de a fi bagate in seama. Totul e deschis, un camp fara urma de pietricica in spatele careia sa ma pot ascunde. Totul e la vedere, nu se mai lasa nimic nerezolvat. Toata iarba din gradina imi e calcata de copite de foc. Animale demon ma striga...

- Acum ne vezi? Acum recunosti ca suntem si noi parte din tine? NOI SUNTEM TU! Vrei lumina dar nu si intunericul? 

- Unde te crezi fetito?!

- Iarta! Iarta-te! imi soptesc ingerii. 

- Iertarea e singura solutie. Doar asa potolesti animalele. Iarta-le! Iarta-te! Iubeste-te!

Ma invelesc cu aripile lor si plang. Vreau sa ma iert, de ce nu pot?. Si duduie pamantul sub copitele animalelor.