Imagineaza-ti ca intr-o zi, ai o profunda strafulgerare de talent artistic si creator, te pui in fata unei panze si, pictezi cel mai frumos lucru pe care ochii tai l-au vazut vreodata. Ti-ai pus acolo toata esenta, tot ce ai tu mai bun, toate visele, toata speranta, toata bucuria si mai ales toata iubirea. Cu sufletul la gura astepti sa se usuce vopseaua, il mai admiri inca o data si aproape ca ti se taie respiratia, atat de frumos este, atat de tare straluceste in toata deplinatatea sa. Si il iei si il arati lumii, il daruiesti lor, tutror. E cadoul tau suprem si sublim. Si observi cu stupoare ca lumea trece pe langa el, il zgarie, il scrijelesc, il scuipa, il lovesc, in cel mai bun caz il ignora. Sunt si unii, intr-adevar, care ii vad esenta, o simt, si sunt schimbati de el pentru totdeuna.
Cum te-ai simti daca ai crea cel mai frumos lucru de care esti capabil, l-ai scoate in lume si ai vedea ca timp de un mileniu, poate chiar doua, e sursa si cauza celor mai mari genocide?
Aaaaaa, si sa nu uitam CEL mai important detaliu. Iubirea neconditionata pentru cei ce scuipa, cei ce injura, cei ce badjocoresc, cei ce ucid. Ii iubesti pe toti, de la Hitler la Ghandi, balanta iubirii tale ramane nemiscata.
And so, once again, I realize somebody "up" there really loves us, in all our humanity and all the dirt and sunshine it brings.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu