Distorsiuni de spatiu-timp in momentul accesarii dimensiunilor superioare. Timpul e cel mai puternic influentat factor si asta ne duce cu gandul la faptul ca el este cel mai fragil si deci un fel de veriga slaba, cel care e cel mai usor inlaturat, cel mai putin “real”. Urmeaza spatiul pe aceasta scra. Atat timpul cat si spatiul se misca in cele 2 directii disponibile in polaritate. Sus sau Jos. Timpul si spatiul tind fie sa se alungeasca, sa incetineasca (iar in cazul spatiului “vezi” toate moleculele si particulele din care e formata realitatea ta ca pe o retea atot cuprinzatoare de sclipiri luminoase si ti se pare ca inoti in ele) fi sa se accelereze, simtind efectiv ca ai putea sa alergi cu usurinta cu 70 km/ora. (Spatiul in aces caz se comprima, perceptia asupra lui reducandu-se la cea a unui punct atotcuprinzator si atotstiutor). Spatiul si timpul modificandu-se in aceste momente, valurile intre iluzie si fiintare devin transparente si se pot accesa orice linii temporare cu viziunea ochiului al treilea. Gandurile nu mai au o caracteristica verbal-auditiva ci sunt catapultate la un nivel superior de existenta, cel al imaginilor si al senzatiilor. Undele cerebrale emise in conversatie se recepteaza si decodifica sub forma de imagine senzoriala a ceea ce gandeste celalalt. Ce usoara si sincera si constructiva ne-ar fi o astfel de forma de comunicare. O lume de clarvazatori, clarauditivi, clarsimtitori: o scoala numita Paradis. Si nu numai numita ci constientizata. Suntem si acum in Scoala numita Paradis dar nu constientizam asta. Cand exista un cutremur intre planul mental si planul sufletesc, printre crapaturi se vede Paradisul. Se realizeaza ca el era intotdeauna acolo, atunci se obtin senzatiile de extaz, de euforie, de pleanitudine, de liniste si tihna.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu