tara celor 1000 de intrebari pe minut

Tara celor 1000 de intrebari pe minut e Mintea. Introducand conceptul de diacritice iese si mai...elocvent: Tzara celor 1000 de intrebari e mintea care, neimblanzita e o tara. Mintea alearga neincetat, e un motor care ruleaza constant pe fundal, rrrrrr rrrrrr rrrrrrr, ca un tors de pisica. E neobosita si constant insetata de mai mult. Constant doritoare sa fie un centrul actiunii, sa vada ea, sa stie ea, sa isi bage ea coada si cat mai repede, sa eticheteze, sa indosarieze si dupa sa treaca la urmatorul punct pe ordeinea de zi. Iar ordinea de zi e luuuuunga, cat o zi de post negru.

Cat de frecvente sunt intrebarile "Da de ce?" ? Foarte. Cat de utile sunt ele in dezvoltarea noastra? Aici devine mai complicat. In relatia ratiune versus simtire, vesnicul "Da de ce?" deserveste doar ratiunea. Pe simtire nu o intereseaza de ce simte. Ea doar simte si atat. Ea doar este, nu are nevoie sa stie si de ce este. Iar mintea nu poate sa accepte asta si, suflecandu-si manecile, se arunca in vartejul sentimentelor, incercand sa faca aceleasi etichetari, catalogari si indosarieri. Reuseste de putine ori si, ca sa isi mascheze esecul genereaza iluzia. Iluzia ca poti pune o ordine sau un control mental in simtire. Iluzia asta este desul de nociva pentru modul in care privim lumea. Ne catapulteaza complet in polaritate, atat mental cat si emotional. Nu mai vedem ca suntem cu totii una. Ca cel de langa tine e o alta versiune a ta. Ca si in el locuieste si se manifesta acelasi Dumnezeu. Polaritatea separa, dezbina, marginalizeaza, izoleaza. Polaritatea e condusa de cele mai multe ori de Ego. Polaritatea te face sa zici si sa simti ca ala e mai frumos decat alalalt, ca Ionita e mai destept decat Gheorghita, ca tanti de la paine e o intzepata si o frustrata dar, de cele mai multe ori, polaritatea e un acid coroziv asupra increderii in sine. Ajungi sa simti ca nu esti suficient de bun, de frumos, de bland, de perfect.

Simtirea, in esenta ei stie intrinsec ca esti perfect. Perfect de frumos, perfect de destept, perfect de...perfect.

Hai sa educam putin mintea aia. Hai ca, de fiecare data cand ne trezim ca ne intrebam "Da de ce...?" sa inlocuim cu intrebarea "Cum?". "Cum ma face asta sa ma simt?", "Cum rezoneaza ce s-a intamplat in mine?". Hai sa trecem totul MAI INTAI prin suflet si simtire si dupa aceea prin planurile mentale.

Mintii ii putem da altceva de facut. Ii putem da de invatat, de exemplu. Orice, o limba straina, cum sa repari tzeava la baie, cum sa croseteze, cum sa ingrijeasca plantutele, cum sa gateasca ceva mai sanatos pentr trup. Orice.

Lasati viata sa fie trcuta mai intai prin filtrul simtirii si apoi prin filtrul ratiunii.