extrase din cartea "Viata si invataturile maestrilor din extremul orient" - partea 2: despre Cele 10 porunci

- Inteleg ca, până să va intalnesc pe voi, numai eu eram de vina că ma agatam de cele marunte, când lucrurile mari ma inconjurau complet. Dar să revenim la traducere, căci prin ea am ajuns la rascrucea vieţii mele.

Marea Cauza, sau Principiul Director, l-a vazut pe fiul sau Christ, omul perfect. El a spus: 'Acesta este Domnul Dumnezeu, Legea Fiintei Mele, careia i-am dat stapanire peste cer şi pamant şi peste tot ce este în ele; şi acest perfect Unul nu are nevoie să fie limitat de nici o conceptie materiala, căci Idealul meu Perfect se ridica mai presus de orice limitare şi are aceeasi putere şi stapanire pe care o am Eu. Astfel, Eu vorbesc prin Domnul Dumnezeu al Fiintei mele.

Eu nu-ti dau nici o alta porunca decât aceea ca, dacăvei coopera cu Mine în Vointa Creatiei Divine, nu vei mai avea nevoie de nici o alta porunca şi nu vei mai pune chipuri cioplite mai presus de Mine sau de tine insuti. Astfel, nu vei mai apela la dumnezei imaginati, ci vei sti că tu esti Dumnezeul prin care Eu ma bucur şi că ai aceeasi stapanire pe care o am Eu. Acum ridica-te la mine, fiule; uneste-te cu mine, şi Eu Sunt tu insuti, şi impreuna suntem Dumnezeu. Trupul tau este Trupul lui Dumnezeu, cel ideal, care exista şi a existat inainte că rasa umana să fi fost proiectata în forma. Este fiinta omenirii, creatia lui Dumnezeu. Toata omenirea, orice om are aceasta forma şi imagine perfecta dacăva accepta, doar, aceasta imagine adevarata. Acesta este templul  lui Dumnezeu, care apartine omului şi este pe de-a-ntregul pentru om.

Nu-ti vei face nici un chip cioplit şi nici o imagine a ceea ce este în cer sau pe pamant, sau în apele pamantului. Nu vei modela nici o substanta în vreo imagine sau vreun idol; căci toata substanta creatoare este la dispozitia ta, din abundenta. Nu te vei inchina în fata nici unui lucru creat, nici nu-i vei sluji; şi astfel nici un lucru nu va fi gelos, şi nu va exista nici un pacat şi nici o nedreptate care să se rasfranga asupra copiilor tai din orice generatie; căci vei veghea, privind mereu atent la cauza si, de aceea, idealul acelei cauze nu se va diminua. Astfel vei da dovada de aceeasi iubire pe care o manifest Eu pentru tine.

Vei onora aceasta Cauza sau Principiu Director, stiind că este Tatal şi Mama ta, şi zilele tale vor fi mai multe decât firele de nisip de pe plaja marii, care sunt nenumarate.

Nu vei dori să ranesti, să distrugi sau să ucizi, căci creaturile sunt creatiile tale; sunt fiii tai, fratii tai, şi ii vei iubi aşa cum te iubesc Eu.

Nu vei comite adulter, căci orice lucru pe care il vei face altora, il vei face de fapt tatalui tau, mamei tale, fratelui tau, surorii tale, sau celor iubiti de tine; căci ei sunt iubiti de Cauza la fel cum te iubeste Cauza pe tine.

Nu vei fura, căci nu furi decât de la Cauza; şi dacăfuri de la Cauza, furi de la tine insuti.

Nu vei depune falsa marturie impotriva nici unei creatii, căci, dacăfaci asta, depui marturie impotriva Cauzei care esti tu insuti.

Nu vei ravni la nici un lucru, căci, dacăfaci asta, ravnesti numai la Cauza care esti tu insuti; mentinandu-te unit cu Cauza, ai ceea ce este perfect şi este cu adevărat al tau.

Astfel că nu vei fauri chipuri din argint sau din aur că să le slujesti ci, vazandu-te pe tine insuti identificat cu toate lucrurile pure, vei fi totdeauna pur.

Atunci nu te vei teme, căci nici un Dumnezeu, în afara de tine insuti, nu va veni să te judece; căci vei sti că ea, Cauza - nu personala, ci impersonala - este pentru toţi şi ii cuprinde în intregime pe toţi.

Apoi, vei ridica un altar, şi pe altarul acela vei aprinde şi vei pastra mereu viu focul nemuritor, nu al zeilor, ci al Principiul Director  care este Dumnezeu. Te vei percepe pe tine insuti, Christul, cel perfect, singurul nascut din Adevaratul Principiu, Adevarata Cauza.

Stiind pe deplin aceasta, poti exprima cuvantul (DUMNEZEU) şi cuvantul devine vizibil. Esti creativ şi esti Creatorul, de jur imprejur, deasupra, dedesubt, inlauntru, Una cu Divinul Principiu-Cauza Director, DUMNEZEU.

Cerurile asculta de vocea lui Dumnezeu, vocea linistita a lui  DUMNEZEU  vorbind prin om. Astfel, când vorbeste omul, Dumnezeu vorbeste.'

extrase din cartea "Viata si invataturile maestrilor din extremul orient" - partea 1: despre Sfanta Treime

În timp ce vorbeam despre aceasta reusita, aparura Isus, alti prieteni şi Seful nostru. Ei pasira în camera prin usa care se deschidea spre pragul stancos. Ne-am asezat, şi Isus incepu spunand:

- Sunt foarte multi cei care declara că ei sunt fii ai lui Dumnezeu şi că ei au tot ce are Tatal. Ei au, intr-adevăr, tot ce are Tatal, dar aceasta afirmatie nu devine un fapt implinit decât atunci când ei au curajul să faca pasul urmator şi să se vada pe sine că Dumnezeu - una cu tot ce este Dumnezeu; atunci ei ajung la implinire. Când cineva, în limitata gandire materiala, il vede pe Christ manifestat, atunci acea individualitate subtila revarsa lumina. Acela care il pastreaza pe Christ în minte, vede cu o viziune mai subtila, mai clara şi mai extinsa. Acesta îşi vede corpul sau superior vibrand la un nivel mai inalt decât corpul limitat, pe care de asemenea il vede.

El gandeste că sunt doua corpuri. Mai gandeste că acel Christ este al altcuiva. Ele sunt doua numai în aparenta, pentru că el nu crede că el este Christ. Dar să ne imaginam că se declara Christ şi accepta asta că pe un fapt real; în clipa aceea, cele doua se contopesc şi el l-a adus pe Christ în manifestare. Atunci Christ se inalta triumfator. Acum să-l lasam să mearga un pas mai mult, şi să declare că este Christul lui Dumnezeu cel care se inalta, şi în momentul acela el este Christul lui Dumnezeu. Atunci Fiul lui Dumnezeu este una cu Dumnezeu Tatal şi merge direct spre Tatal. Apoi el trebuie să faca încă un pas. Este cel mai mare şi cere cea mai mare hotarare, căci orice teama, gand muritor şi limitare trebuie sterse: el trebuie să mearga direct la originea Divina, Tatal, şi să declare ferm, şi să cunoasca în mod pozitiv, fara teama, prejudecâta, superstitie sau credinta artificiala, că el este Dumnezeu; că el este în intregime contopit sau unit cu Dumnezeu; că el este Iubire, Intelepciune, Intelegere; că este substanta; că el este orice atribut al lui Dumnezeu Tatal, sursa, Principiul. El trebuie să accepte asta cu toata modestia - că unul care il exprima pe Dumnezeu. Prîntr-un asemenea om, fiecare dintre atributele lui Dumnezeu se revarsa asupra intregii lumi. Pentru acela, nimic nu este imposibil. Numai prîntr-un asemenea om se poate exprima Dumnezeu. Când te contopesti cu Dumnezeu, nimic nu îţi este imposibil. Nu numai că ai tot ce are Tatal, dar esti şi tot ce este Tatal. Tu esti trinitatea, treimea. Esti omul-Christ, Christul lui Dumnezeu, DUMNEZEU, toate trei în UNUL. Spiritul Sfant salasluieste în tine. Spiritul Eului Intreg în actiune creativa locuieste în tine. Când accepti asta, atunci tu, că şi toţi ceilalti, veti canta imn de slava puterii numelui lui Christ; nu a numelui persoanei Isus, ci a lui Christ. Ingerii se vor inclina; aduci la lumina diadema regala şi Il incoronezi pe Christ că Domn al tuturor. Nu  incoronezi persoana lui Isus, ci Christul; şi Christ merita cea mai magnifica dintre toate diademele regale în coroana Christica. Nu exista diademe prea mari sau prea divine pentru coroana Christului triumfator. Intelegeti că oricine vrea, poate ajunge aici. Mergi inainte şi devii Christul triumfator. Oricine vrea, să vina.

Când spui Dumnezeu, te vezi pe tine insuti că Dumnezeu. Il vezi pe Dumnezeu manifestat aşa cum te manifesti tu. Dumnezeu nu poate fi bigot, laudaros sau egoist. Nici Christ, sau omul-Dumnezeu, imaginea şi asemanarea lui Dumnezeu, nu poate fi astfel. Poti fi chiar Dumnezeu, şi acesta este omul-Dumnezeu. EU SUNT este în Tatal şi Tatal este în mine sunt cuvinte adevarate. EU SUNT şi Tatal meu sunt UNA cu toata modestia şi cu Maretia Atotputernica. Dumnezeu şi intreaga omenire unita sunt Atotputernicul - Omnipotenta lui Dumnezeu.

Ceea ce s-a nascut în gandirea ta eronata va fi inaltat în slava, căci orice gand de eroare este sters. Ceea ce a nascut imaginea lucrurilor materiale trebuie şi ajunge să exprime imaginea divina atunci când pui mai presus de orice aceasta imagine ideala.

Va spun că acum, în momentul acesta, aveti cea mai mare ocazie să pasiti inainte, în afara acestui haos exterior, în marea pace şi binecuvantare a lui Dumnezeu, şi să va invesmantati în lumina lui Dumnezeu. Cu toata modestia, puneti coroana lui Christ pe capul vostru, şi dacăvoi insiva n-o faceti, nimeni altul nu o poate face în locul vostru.

Apropiati-va şi fiti o parte din marele tron alb, sursa lucrurilor. Deveniti una cu aceia care au ajuns la cele mai mari realizari în felul acesta; fiti nu doar una cu Dumnezeu, ci fiti Dumnezeu, efectiv DUMNEZEU. Atunci esti capabil şi reusesti să exprimi atributele divine în fata intregii lumi. Cum ar putea energia Divina să fie exprimata altfel decât prin om? Pe tot pământul nu exista alt organism care să poata vibra la o asemenea frecventa; si, în consecinta, el este atat de superior organizat încât percepe, apoi genereaza şi transforma aceasta energie suprema, care il face pe om capabil sa-L exprime pe Dumnezeu în fata lumii intregi. Cum s-ar putea face asta altfel decât prin corpul cel mai superior organizat şi perfectionat pe care il avem atunci când avem un control deplin asupra acestui trup?

Acest control inseamna o viaţa de complet şi desavarsit Maestru, Mesia, Discipol. Ai controlul acestui corp şi esti în armonie perfecta cu el numai atunci când te inalti la o perfecta dominare şi stapanire a tuturor atributelor Sfintei Treimi: Omul - EU SUNT, Christ, Christul lui Dumnezeu; apoi, combinandu-le pe acestea trei cu cel mai inalt, Dumnezeu - tu esti DUMNEZEU.

Iata-te pe tine, omul de astazi (toata omenirea) extinzandu-ti viziunea şi percepand adevarul despre voi insiva, adevarul că exista o viaţa mai inalta şi mai buna pentru voi decât obisnuinta vieţii materiale. Percepi asta pe masura ce urmezi calea drept-folosita (calea cea dreapta), în armonie şi real acord, cu cele mai inalte idealuri pe care le poti exprima, le poti urmari, sau le manifesti cu iubire, profund respect şi devotiune.

Primul pas: tu, omule, devii omul-Christ, singurul fiu nascut al lui Dumnezeu. Urmatorul pas: devii Christul lui Dumnezeu vazand omul-Christ că fiind Christul lui Dumnezeu. Ai unit omul-Christ cu Christul lui Dumnezeu; apoi, că să mergi direct la sursa, trebuie să le iei că fiind acestea Unul, Dumnezeu Tatal. Deci ai adus omul-EU SUNT în omul-Christ; apoi ai transformat acest om-Christ în Christul lui Dumnezeu, sau Domnul Dumnezeu. Acestia, care pareau doi, au devenit UN Dumnezeu. Dumnezeu, Tatal tuturor. Nici un lucru nu va fi imposibil pentru tine dacănu deviezi de la aceasta cale a justei utilizari. Pe aceasta cale trebuie să fii absolut lipsit de teama şi sincer, indiferent de ce ar spune lumea intreaga. Inaltandu-ti şi cunoscandu-ti stapanirea şi mintea unita, esti una  cu Tatal, abundentul şi atotprezentul Principiu Suprem al tuturor lucrurilor.

În aceasta lumina, Biblia voastra nu reprezinta altceva decât o mare descriere alegorica a dezvoltarii şi desavarsirii spirituale a omului, dacăea este corect înţeleasa şi folosita.

Coloana de lumina, pictata că pogorandu-se din ceruri asupra mea, de fapt este proiectata în exterior din trupul meu. Este adevărat că este o lumina din cer, căci cerul este pretutindeni în jurul nostru şi este vibratia luminii. Adevaratul centru sau punct de inceput al cerului este chiar înlăuntrul trupului meu. De aceea, aceasta lumina cereasca trebuie să provina chiar de la mine. Propriul meu EU SUNT trebuie să permita acestei esente luminoase să vina inauntru; apoi eu trebuie să generez şi să transform aceasta energie luminoasa astfel încât ea să poata fi emisa în afara cu orice densitate dorita de Dumnezeu, de EU SUNT. Când acest lucru este facut, nimic nu poate rezista puterii acestei lumini pure. Acestea sunt razele de lumina pe care le vedeti emise de corpul meu în portretul cu mine în Gradina Ghetsimani. Razele de lumina ieseau din corpul meu, în loc să coboare din ceruri peste mine.

Astfel, poti transforma puterea lui Dumnezeu şi o poti emite cu o asemenea forta încât este irezistibila. Este puterea lui Dumnezeu, recunoscuta peste tot în jurul tau, lasata să patrunda înlăuntrul tau, amplificata şi transformata în trupul tau, apoi emisa prin centrii reflectori.

Aceste lucruri sunt realizate repede de toţi cei care se ridica ferm în atitudinea lui Dumnezeu, la mostenirea lor divina, Christul lui Dumnezeu, toţi că Unul. Aceasta este deviza divina şi definitorie pentru intreaga omenire.

Cu cât se apropie omenirea mai mult de aceasta mare raza tamaduitoare, cu atat mai repede vor dispare discordia şi dizarmonia.

Daca traiti liber în aceasta vibratie luminoasa care este lumina lumii intregi, şi dacătoti tind spre ea, veti ajunge mereu mai aproape de adevaratul camin al omului. Astfel descoperiti că EU SUNT este lumina lumii intregi. Cu Dumnezeu, aveti abundenta. Inaltati acest puternic EU SUNT al lui Dumnezeu. Inaltati acest trup la Dumnezeu, şi atunci toţi sunteti incoronati Domni ai Tuturor Lucrurilor.

Tu singur îţi asezi coroana pe cap. Nimeni nu poate face asta în locul tau.

conditie umana

Conditia umana e stranie. Scoasa din contextul apartenentei divine e un amalgam de minciuni, prefacatorii, iluzii, masti, roluri si cioburi. Deschizi la un momentdat ochii si vezi ca esti inconjurat de un desert de cenusa si schelete garbovite cu zambete perverse. Privita prin lentila mintii, cam asa arata lumea in momentul asta. Daca nu iti amintesti sa privesti prin letila inimii esti damnat sa ajungi sa populezi marea de schelete cu propriile adaugiri de minciuni, ipocrizii si masti.

Ma dezic de lumea asta a mintilor bolnave de ego si foame de putere personala. Dorm mai mult decat trebuie ca sa ma refugiez intr-o alta iluzie. Si nici macar acolo nu imi mai gasesc pacea. Unde-mi e tihna? Ratacita....e usor sa iti ratacesti tihna cand pornesti pe calea descoperirii de sine. Cand, oricat de tare ai incerca sa integrezi experientele celorlalti despre viata trebuie sa ti le nasti pe ale tale. M-am reintors cu bratele pline de rezultate ale propriilor experiente dar se pare ca nu am mai avut o mana libera in care sa imi tin si tihna. Dar, deja am senzatia clara ca asta e singurul mod de a invata sa traiesti corect si coerent. Tihna inainte de experienta propriu zisa e tot parte din iluzie. E ceva gratiut, nu e trudit.

Toata treaba asta cu traitul si trezitul si reamintitul este foarte grea. Te arunci in noroi ca sa ai termenul de comparatie care sa te ajute sa iti amintesti ca nu apartii noroiului. Si pentru un motiv care ma depaseste momentan, nu ma pot simti curata. Acest h2o care curge prin tevile noastre nu mai are capacitatea de a ma limpezi. Somnul nu mai are capacitatea de a ma odihni. Mancarea nu mai are capacitatea de a ma hrani si marea majoritate a manifestarilor umane nu mai au capacitatea de a imi multumi nevoia de a trai printre oameni. Nu asa. Undeva, am apucat cu totii o cale gresita si nu imi mai pot permite sa merg pe drumul asta. Nu mai am capacitatea sa fiu ceea ce societatea, familia si chiar si prietenii catalogheaza drept "normal".

Mi-e dor de casa si asta e cel mai puternic semnal de alarma care poate rasuna in mine. De fiecare data cand merg pe drumul "normalitatii" sufletul imi plange, pielea imi este sfasitata si incet incet, ma prabusesc in mine.

Nu mai am puterea sa fiu "normala".

at the edge of Time

"There is no difference between ten thousand years and one year; no difference between one hundred thousand years and a heartbeat. No difference. That is the first fact about Time. And the second fact: the entire universe with all of its Time is within me". Leto Atreides.

Indeed, this is no fiction or magic. This is one of the governing laws of the universe we inhabit. And as one moves along the path of remembering ones' true essence, the veils of Time perception are lifted and past memories and pieces of knowledge come flooding in. We will become, sooner or later, prescient. Can we handle that without going insane? Can we handle all the memories of our past lives, all the information and all the emotion we ever experienced? Seeing as we move in groups, coming back to each other in different shapes and forms, can we handle this soup of emotions, past and present. Finding out that I remember all the tongues I once spoke would be of no disturbance to me. But ah, the emotions... What is one to do when one remembers who the actors in their life are and wore? Another law of the universe states that we are all one, nothing is lost, all is preserved within the self, within all selves. But, like the stages of grief, waking up from the amnesic sleep has its stages also. The colorful and maddening salad of emotions is one of them. An it's bitter-sweet taste could drive one to insanity. Still a long way to go till I reach the last stage of the end of Sleep. I'm standing on the edge of Time and it feels like I'm standing on the edge of my sanity. As I breathe, the light dust invades my every cell and awakens it. I close my eyes and pray I make it to the last stage with whatever sanity I have left.

Re:

A iubi...ce sentiment frumos si cat de putin explorat la adevarata lui insemnatate. Ca sa incepem cum trebuie, cele ce urmeaza sunt doar acceptiunea mea asupra subiectului. Altceva in afara de propria-mi parere si experienta nu posed. 

Gandul la ce inseamna "a iubi" m-a insotit mai toata ziua. Concluziile? Pai, as putea sa ma plimb la nesfarsit intre diversele moduri in care poti iubi pe cineva, diversele intensitati, arome si senzatii generate dar, nu de asta sunt aici. Am ajuns intr-adevar, marea majoritate sa folosim expresia "iubesc" ca pe un fel de "buna, ce faci?", pe cat de des folosita pe atat de goala de continut. Nu neg afinitatea catre ceva sau atractia, dar iubirea in adevaratul sens al cuvantului nu e un produs de serie. In adevarata ei esenta e traita de cateva ori in viata. Si totusi, exista o tendinta proasta de a eticheta totul cu "iubesc" probabil din dorinta inconstienta de a recrea starea. 

Dar, ca sa ajungi sa iti traiesti viata recunoscandu-ti tie in primul rand ceea ce iubesti sau nu necesita foaaarte multa sinceritate si o introspectie destul de adanca si repetata. Nu stiu cata lume se inhama la asa ceva. Intr-un fel, iti muti resedinta in dulapul cu scheleti si lumea nu prea are curajul sa viziteze locul ala prea des. Pentru ca asta ar insemna sa aduca lumina in camaruta aia, sa faca curat, sa stearga praful, sa se uite in ochii fiecarei frici si frustrari ascunsa acolo. 

De ce zic ca e nevoie sa te muti in dulapul cu scheleti? Pentru ca nu intotdeauna vei iubi persoana pe care tu o consideri potrivita. Si chiar daca tie ti se pare potrivita, nu e neaparat sa existe reciprocitate. Si atunci trebuie sa iti recunosti tie insuti ca, against all odds, iubesti. Si, odata ce ai recunoscut, intervine responsabilitatea. Ce faci cu ce simti? Recunosti? Innabusi? Ucizi? Te macini? Ignori? Multa lume nu isi asuma responsabilitatea asta. E prea mult de dus. Implica sa te si comporti ca atare. Si aici intra Doamna Lenea. Sau mai bine zis Doamna Mi-e Frica. 

Doamna Mi-e Frica ne face pe toti la un momentdat sa denaturam cel mai frumos sentiment din lume. Mi-e frica sa imi las jos barierele si zidurile in fata omului asta. Mi-e frica ca ma va respinge. Mi-e frica ca nu voi fi suficient. Mi-e frica sa nu il/o pierd. Mi-e frica, mi-e frica, mi-e frica...

Dupa aia vine Doamna Comoditate si cu surata ei Doamna Obisnuinta, strans inrudita cu Doamna Nod In Papura. (nu stiu de ce le-am facut doamne pe toate dar e irelevant. intr-un mod androgin ele exista cu siguranta). Si ajungi si te plafonezi, si atarni de fiecare greseala, si scoti ochii, si marai si latri si te intrebi "mama, da' io de ce n-am avut noroc in viata!". 

Pe sistemul pentru cele mai valoroase chestii trebuie sa lupti, la fel e si cu iubirea. Si in primul rand lupti cu tine. Stiu sigur ca eu lupt. Cu tot ce am. Lupt sa nu moara iubirea din mine, sa nu se transforme in ura cand nu e impartasita cum as vrea eu, sa nu am asteptari de la omul de langa mine ca sa nu fiu dezamagita, sa nu-i ingradesc libertatea, sa nu-i sufoc visele, si lista poate continua. 

Lupti in fiecare zi ca sa poti sa te trezesti si sa te uiti in ochii omului ala si sa nu ii vezi defectele ci calitatile. Lupti ca sa poti zambi din suflet cand spui buna dimineata. Lupti ca sa poti sa simti ca traiesti si ca te bucuri de asta. Lupti pentru fiecare aripioara de fluturas din stomac, ca sa ii faci un locusor cat mai confortabil in tine si sa poata sta cat mai mult. Lupti ca sa transformi iubirea ta in ceva neconditionat. 

A iubi inseamna a-ti recunoaste si a-ti asuma si accepta ceea ce simti. A iubi inseamna a-l lua pe celalalt asa cum este.  A iubi inseamna a nu-l impovara pe celalalt cu asteptarile tale. A iubi inseamna a-ti deschide sufletul si a-l lasa pe celalalt sa priveasca inauntrul tau, fara sa-ti fie frica. A iubi neconditionat inseamna ca nu e necesara prezenta fizica a celuilalt langa tine ca sa continui sa iubesti (this is a tough one). A iubi inseamna...pai inseamna cam tot. 

Am citit undeva o treaba foarte draguta. Un nene zicea ca "Life is meaningless in its essence. We are the ones that give it the meaning we see fit". E ca un fel de vas pe care noi il umplem cu ce consideram adecvat, real, pertinent. Si cu iubirea e cam la fel. Iubirea este. Si atat. Ea nu are nevoie de altceva. Ea doar este. Noi suntem ce care ii aducem ajustari, modificari si conditii. Si asa ajungem sa zicem "Da, te iubesc, dar..." Cand iubesti nu exista "dar...". 

Desfaceti chingile cu care ati prins iubirea si ati indesat-o in cine stie ce matrita. Deschideti-va sufletul si permiteti-va sa iubiti. Si nu va asteptati la ceva in schimb. Nu mai atatsati sentimentul unei anumite persoane. Lasati-l sa curga liber, sa plece catre si sa vina de la cine vrea el. Nu mai bagati mintea in jocul asta. Mintea va incerca mereu sa ingradeasca sentimentul cu tot felul de prostii de genul "da nu e bun pt mine", "dar el/ea nu ma iubeste inapoi", "dar ce o sa zica lumea". Dar...dar...dar...la nesfarsit pana se ofileste totul si moare. Toate astea sunt jocuri ale mintii. E un joc al ielelor. Mintea, in cazul sentimentelor, isi doreste sa controleze, sa catalogheze, sa eticheteze, sa cenzureze. Mintea nu stie cum sa accepte ceva neconditionat. 

Mintea are nevoie de limite, formule, ecuatii, sertare, foldere, organizare si neaparat control. E normal. Mintea e centrul de comanda si are nevoie sa fie in control mereu. Emotiile se simt in piept, nu in cap. Emotiile sunt acolo fie ca vrem fie ca nu. Sunt un raspuns de la noi pentru noi referitor la ce se intampla in momentul ala. 

Iubirea nu e ceva de genul "I'll show you mine if you show me yours". Iti deschizi sufletul si iubesti. Lumea e o oglinda si mai devreme sau mai tarziu iti va proiecta inapoi iubirea pe care tu o emani. 

Dar ca oglinda sa reflecte spre tine iubire trebuie mai intai sa proiectezi asta spre ea. Nu exista "daca ceilalti ma accepta sau ma iubesc am sa ii iubesc si eu". De aia lupta e atat de crancena si de aia e in primul rand cu tine. Ca oglinda sa zambeasca inapoi, tu trebuie sa zambesti primul. Si trebuie sa fii constient ca e posibil sa nu iti zambeasca imediat inapoi. Aici e marele test. Aici se testeaza rabdarea. Aici se testeaza increderea. Efectul de bumerang este infailibil. Ce dai aia primesti. Intotdeauna. 

In spiritul acestor afirmatii, declar sincer si cu sufletul deschis ca va iubesc si lupt in fiecare zi sa va iubesc mai mult, si mai neconditionat. 

Update: muuult mai tarziu. 

Sunt de acord in continuare cu ce am scris mai sus. Circumstantele nu mai sunt aceleasi. Intre timp, am spart carapacea de minciuni si vraji. Intre timp am invatat ca adevarul te elibereaza. Si am inceput sa il rostesc, cat de des pot. 

Iubirea.... Iubesc sa iubesc. Ador cum asta scoate din mine cele mai bune fatele, cea mai buna versiune a mea. Iubire... Neconditionata. Tricky rau conditionarea asta. Mintea pune conditii. Inima doar iubeste si nu o mai intereseaza altceva. Este suficienta ei insasi si se multumeste cu caldura care o umple, glob de lumina calda in piept. 

Minte si inima. Inima si minte. Cine conduce? Pana acum gandeam in termeni de si/sau. Acum incep sa cred ca e si/si. Cand inima se pune de acord cu Mintea si aleg sa cante acelasi cantec, well then, my friend, you are one with all. 

Imi vine sa rad in hohote. Rauri de cuvinte toate incercand sa descrie unul si acelasi lucru. Ca omul isi doreste sa iubeasca si sa fie iubit. Acum. Nu ieri, nu maine. Acum! 

Daca scriu aici inseamna ca iar m-am ciufulti putin. Foarte bine. Iar adormeam inauntru. 

Am nevoie de mine sa ma las sa traiesc. Am nevoie de mine sa am incredere ca ceea ce traiesc e ok, oricum ar fi. Am nevoie de mine sa aman in picioare pe curcubeu. Am nevoie sa inteleg cu fiecare atom din fiinta mea ca sunt o creatura magica. 

Sunt un dragon. Imi vine iar sa scuip foc. Observ ca de fiecare data cand simt asta inseamna ca am pus o conditie in calea iubirii. Frustrarea generata de asta porneste focul si focul face ce stie el mai bine, arde... 

Fara sa faci nimic, faci totul. Imi iau de la tine ce am nevoie. Ce bine te-am ales, ce complex te-am imaginat. A venit vremea sa imi testez toate teoriile. Am scris hectare pe blogul asta. Inteleg de ce. Imi amintesc noptile alea si unde eram in mine cand scriam. Si acum proba practica. Sa vedem, cat de mult sunt in stare sa taiesc din inima. Cat de mult sunt in stare sa imi dau mie libertatea de a fi eu insumi. Cat de liber iubesc? Walk your walk and talk your talk girl! 

You've been talking for ages. Ridica-te Lazare si mergi! Pot? Pot. In fiecare zi mai bine. Mai aproape de mine. Mai aproape de ce am visat. Da, toate visele se indeplinesc si muuult mai mult decat am vista vreodata. Am trecut prin focurile iadului, ani de zile. Acum stiu cum mai e sa imi fie bine? Imi mai amintesc oare cum e sa ma abandonez in bratele cuiva fara sa ma tem? 

In bratele tale e asa bine si usor. Ce bine! Ce bine ca basmele sunt adevarate. Nu stiu daca ai sa poti intelege vreodata in ce fel m-ai salvat cand ai aparut. Piese de puzzle. I'm not alone any more. Can I handle this? 

Yes. I'm ready to take the jump. I'm ready to live. I'm ready to love. I'm ready. I'm awake. And so are you. Good morning! My Knight in shining armor. You really do exist. I really did manage to dream you into existence. Tears flowing down my cheeks. Never knew I could love to this degree. Now, life can begin. Anew. 

Let's get back to basics. Let's start fresh. 

I'm shit scared but it's ok. I know you like me all the same. I trust you. I trust your heart. I trust you know your way to me if you should choose to follow it. Now, I set you free! Live! Love! Come and go as you please! You are free! I have no greater gift.