suntem Dumnezei amnezici peste care ploua constant cu lumina

Linistea sufleteasca e ceva asemanator unei bijuterii obtinuta prin cea mai fina si complexa alchimie. Fire diafane, invizibile ii sustin forma, integritatea si stralucirea. Pana ce aceste reactii alchimice devin ceva autonom, trebuie sa fii constant atent la ce se intampla. Cel mai mic dezechilibru emotional schimba chimia reactiilor si aceasta minunata bijuterie incepe sa se destrame.

Ego, droguri, boala, frustrari, frica, fantome, pastile, demoni, drama, putere falsa.... Unde am uitat sa fim simpli?

Lumea freamata intr-un vacarm de "priveste-ma! sunt aici! ma sinucid!", "admira-mi puterea, nu vei ajunge niciodata ca mine si daca incerci, voi porni o cruciada impotriva ta", "o minune! nu, nu te cred! ma sfidezi!".... Sunetele cristaline emise de ingerii bucuriei si ai iubirii abia mai pot fi auzite. Si totusi cantecul lor razbate triumfator in ochii copilului care iti zambeste si danseaza, in mustatile pisicii care te mangaie de buna dimineata, in soarele care te imbratiseaza cand iesi din casa. Inca in dualitate, jumatate din mine plange pentru ororile lumii si jumatate rade pentru minunile cu care sunt binecuvantata in fiecare zi.

Neincetat, ne ajutam unii pe ceilalti sa ne reamintim Iubirea si Adevarul din noi. Dar, am cazut atat de departe in uitare incat ajutorul e deja in pragul actelor de resuscitare. Corpurile noastre sunt supuse zilnic la multiple socuri, de voltaje din ce in ce mai mari. Inima striga "Trezeste-te! Trezeste-ma!".

Dragii mei Dumnezei amnezici, nu va uitati cu ura in suflet la cel de langa voi care nu se comporta conform planurilor sau asteptarilor voastre. In iubirea infinita pe care o avem unii pentru altii, incercam cu disperare sa ne resuscitam unii pe ceilalti inapoi la Viata. Ne sacrificam, ne asumam roluri de calau, dusman, chirurg care cioparteste in loc sa vindece, hot, criminal. Aici este paradoxul: sacrificiul suprem din iubire infinita. Cand uitam sa cream constient lumea din jurul nostru, sufletele din celelalte planuri zboara repede in ajutorul nostru si isi asuma constant orice rol este necesar ca noi sa ne reamintim de unde am plecat.

Legea Absoluta ne poarta pe fiecare intr-un flux, intre experimentarea creatiei si reintoarcerea la Sursa. Scopul final este sa ne aducem aminte cum sa cream constient reaitatea din postrura de Creator, identificati complet in traire si simtire cu Primul Creator. Pana atunci, ploua cu licurici...milioane de ingeri care se arunca spre pamant pentru a ne sprijini in drumul inapoi spre Acasa.