cred ca am inteles notiunea de liber arbitru putin pe dos. viata ajunge sa te traiasca in loc sa o traiesti tu pe ea in momentul in care iti manifesti liberul arbitru strict ca pe o consecinta a evenimentelor care iti apar in viata. alegerile pe care le faci iti modeleaza realitatea. daca noi alegem doar ca o consecinta a ce ni se intampla atunci cum ne putem oare astepta la o viata in care visele ni se indeplinesc? suntem intr-adevar arhitectul unic al vietii noastre si unealta cu care cioplim aceasta realitate in acel ceva pe care il consideram dezirabil este acest liber arbitru. dar daca arhitectul doarme si uita ca el insusi trebuie sa traseze pe foaie planul pentru cladire?
cere si ti se va da e explicat foarte clar de vreo 2000 de ani. tot secretul e vizualizarea. vizualizeaza ce iti doresti sa experimentezi si arunca aceasta imagine inaintea ta. acesta este modul prin care poti crea realitatea constient. aceasta este puterea liberului arbitru. capacitatea lui de a genera realitati.
i choose therefor i am. noi cu adevarat primim tot ce ne dorim. numai ca am uitat sa fim atenti la ce ne dorim.
ne-am umplut mintea cu ganduri de genul oare sosetele mi se asorteaza cu palaria? ce or zice colegii mei despre mine? oare lumea ma respecta? oare ma iubeste? uitand ca noi aruncam efectiv inaintea noastra imaginile generate de raspunsurile pe care ni le dam la aceste intrebari. apoi ne asezam si plangem ca ne-am taiat in cioburile imaginilor pe care le-am aruncat in fata.
presaram constant imagini in fata noastra si apoi calcam pe ele. majoritatea ne taie talpile pentru ca in timp ce paseam am uitat sa generam imagini dezirabile. e foarte usor sa iti pierzi increderea in tine in momentul in care uiti ca tu esti creatorul suprem al realitatii tale prin imaginile pe care le imaginezi si astfel le creezi. e foarte usor sa iti arunci in cale atat de multe cioburi incat sa nu iti mai poti aminti cum arata un gand optimist. si ce ma sperie cel mai tare este ca ne facem asta cu mana noastra. ce ma inspaimanta e ca acest adevar e atat de brutal incat lumea care citeste nici nu ia in calcul asta. ca o amintire traumatizanta, pe care creierul o refuza si o acopera cu amnezie. responsabilitatea pentru absolut tot ce ni se intampla e o povara atat de grea incat nu ne permitem sa ne-o asumam. am vazut oameni care fara durerea lor fizica sau emotionala nu mai stiu cine sunt. acuza o pierdere a identitatii si, de frica de a nu mai sti ce reprezinta si de a nu se mai hrani cu mila sau compatimirea celor din jur, nu pot renunta la durere si la automutilare. e un fel de dulce depravare in rolul de victima.
adevarul responsabilizeaza. in momentul in care iti dai seama ca esti total si unic responsabil pentru evenimentele din viata ta nu prea te mai poti ascunde sub masca victimei. ma refer la jocul de-a v-ati ascunselea cu tine. tu in sinea ta vei sti ca nu e nimeni altcineva responsabil in afara de tine. cat de capabili suntem de a ne asuma asta? cat de capabili suntem de a ne asuma faptul ca ni s-a furat masina? sau ne-a parasit iubitul/iubita? sau am avut un accident? sau suntem bolnavi, pe moarte?
pana nu ne dezvoltam capacitatea de a alege constient, de a ne asuma responsabilitatea pentru ce am ales, nu putem spune ca ne traim viata ci doar ca ea ne traieste pe noi.
a doua ca importanta dupa intelegerea reala a ceea ce este liberul arbirtu e notiunea de imaginatie. liberul arbitru este parghia cu care proiectam in fata imaginea care genereaza realitatea. Imaginatia este cea care modeleaza acea imagine. Oamenilor le e frica sa isi mai imagineze lucruri frumoase. Am observat pe propria-mi piele cum imi e mult mai usor sa imi imaginez o situatie conflictuala cu cineva decat imi este sa imi imaginez o existenta frumoasa cu cel de care sunt indragostita. E un fel de frica de genul "si daca nu se intampla asa? daca nu o sa mearga? daca el/ea nu simte la fel? lasa, mai bine nu ma apuc sa crosetez imagini idilice ca dupa aia sa fiu dezamagit/a ca nu s-a intamplat asa...viata e grea domle', tre sa fim realisti". Ce realitate vrem sa fim? Realitatea imaginii pe care ne e frica sa o tesem? sau realitatea imaginilor pline de conflict in care taiem si spanzuram pe cei care ne-au adus neplaceri din dorinta egoului de a fi mereu triumfator, indiferent de costuri.
daca stau si ma gandesc de cate ori am ucis in imaginatia mea, ma mir ca am o viata asa de minunata :)) cream ziua de maine prin ceea ce gandim, prin ceea ce simtim. deznadejdea nu aduce decat acel eveniment care sa ne reconfirme deznadejdea.
imi promit mie ca de acum sa nu imi mai fie frica sa imi imaginez tot ceea ce imi doresc mai tare. imi promit mie sa nu imi mai fie frica sa imi imaginez constant fericirea si bucuria. in fond si la urma urmei "fericire" si "bucurie" sunt acele lucruri pe care eu le denumesc astfel. "Si a pus Adam nume tuturor dobitoacelor si tuturor pasarilor cerului si tuturor fiarelor pamantului". Ma buseste tot rasul cand imi dau seama de fapt la ce se refera unele pasaje din biblie.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu