anapoda

Prea "batrana" ca sa ma mai distrez? Sau prea satula de aceleasi "distractii? Singura expresie care imi mai poate explica ceva este "toate la timpul lor". Te duci, te arunci in cap, te imbeti, te droghezi, esti mahmur, adormi in sant, mama ce super tare viata simti ca ai. Lumea e a ta! Apoi, aceasta lumea ia o cotitura neasteptata catre altceva, de obicei catre responsabilitati care iti ocupa mai tot timpul fizic si iei o pauza buna si probabil binemeritata de la obisnuitele indeletniciri.

Prinzi un moment de respiro si, ca sa il sarbatoresti, plonjezi in acelesi obiceiuri de dorul senzatiei ca esti stapanul lumii. Numai ca, surpriza, in mijlocul "petrecerii" realizezi ca nu mai e ce era odata. E ca si cum, intre timp te-ai metamorfozat intr-o alta persoana care nu mai tolereaza genul ala de comportament. Intelegi toate dedesubturile psihologice, fuga de rutina, evadarea de tine, dulcele gust al decadentei...si totusi, lipseste ceva. Lipseste esentialul. Lipseste esenta.

Plictisit de acelesi distractii previzibile, intre timp te-ai transformat intr-o creatura ce cauta nuante si tonuri mult mai subtile si mai satisfacatoare. Nivelul de distractie nu se mai cuantifica in aceleasi unitati de masura. Da-mi altceva! Intriga-mi imaginatia! Provoaca-ma sa am o replica inteigenta! Povesteste-mi ceva care chiar sa ma intereseze...

Intr-o lume plina de discutii seci si abjecte despre vreme, ce masina e la moda si cat consuma, ce a facut ala cu aia, cine s-a cuplat cu cine te uiti in jur si primul gest e sa te iei cu mainile de cap si sa fugi cat vezi cu ochii. Gafaind, te retragi intr-un colt si cantaresti, calculezi, enunti vreo 10 "what the fuck"-uri pe minut si realizezi ca tot ce iti ramane la dispozitie e sa te retragi si sa o iei de la zero. Parametrii cautarilor sunt redefiniti total. Tragi aer adanc in piept si te inarmezi cu toata rabdarea si optimismul din dotare si refaci tot. Grup de prieteni, locuri pe care le frecventezi, discutii pe care le ai, discutii pe care nu le mai tolerezi, informatii care iti sunt sau nu necesare. Totul se schimba.

Stand stramb si gandind drept, ai putea spune ca te nasti din nou. La ce ai fost inainte nu mai poti reveni. Singura directie e inainte, invesmantat in noile tale obiceiuri si credinte. Ca si pana acum, speranta moare ultima. Speranta de a intalni si alti oameni care vorbesc aceeasi limba cu tine. Oricat de autosuficient ai fi, cea mai mare frica cu care te lupti tu, si restul omenirii de altfel este frica de a ramane singur.

Stand si mai stramb (deja imi imaginez un triplu axel cu dublu surub si aterizare in maini) si gandind tot drept (szic eu), frica de a ramane singur este de fapt frica de a ramane fara cineva ca tine alaturi. Cineva cu care sa poti schimba 2 cuvinte cu placere, fara complezente si obligatii socio-morale. E frica de a ramane fara prieteni.

Cred ca undeva, a nivel inconstient, realizam ca prietenia este fundamentul oricarei relatii, in special a celei de cuplu. Si totusi, intr-un mod stupid, marea majoritate nu cauta sa isi transforme iubitul sau iubita si in prieten/prietena.  Si asa se ajunge ca dupa ani sau zeci de ani de relatie cu cineva sa te trezesti in fata unui crunt adevar: de fapt nu iti face nici o placere sa stai langa acel om. Ai rezistat de-a lungul anilor "fortat" de circumstante atenuante in spatele carora te-ai ascuns.

Nu ar fi mai simplu daca am cultiva mai mult ideea si comportamentul de prietenie in orice relatie de cuplu pe care o avem? Parerea mea e ca ar reduce drastic certurile stupide, geloziile, cuvintele pline de venin si toate celelalte minuni pe care ni le facem unii celorlalti cand suntem intr-o "relatie de cuplu". Nu am trai oare cu totii mai armonios daca am transforma "relatia de cuplu" in "relatia de prietenie"? Friends with benefits dar si cu respectul si grija reciproca pe care o implica o prietenie adevarata. Sunt sigura ca ne-am face unii altora mult mai putine mizerii daca am cauta inainte prietenia si apoi orice altceva? Cu siguranta numarul casatoriilor ar scadea :)) nu ar mai fi nevoia de acea siguranta legala si sociala care sa iti dea falsa impresie ca detii un titlu de proprietate asupra celeilalte persoane.

Ma buseste rasul isteric. Planeta asta nu ar trebui sa fie numita Pamant. Ar trebui sa fie numita planeta Anapoda. Activitate principala: sa te scarpini cu mana stanga cand te mananca pe partea dreapta si apoi sa te plangi de cat de greu e sa faci asta.

E ca si cum vezi lumea printr-o oglinda. Totul apare invers. Oglinzi suprapuse. Prima e Iluzia. Sub ea, Adevarul. Sparge-o pe prima si lumea care ti se va dezvalui va fi cum nici ti-ai imaginat vreodata.