Desertul se invecineaza cu gradina Edenului. Stau in picioarele goale la granita lor si in sfarsit simt. Am mainile dezlegate si inima imi bate puternic in piept anuntand dimineata. Din lipsa de alte cuvinte denumesc detasarea ca fiind una din cele mai inalte forme de iubire, demna sa se apropie de cea a Tatalui. Adevarul locuieste in evenimentele carora nu le facem autopsia zilnica ci le lasam sa curga pe langa noi, constienti de miscarea lor pulsatorie. Totul pulseaza, asta e frumusetea universului: unicitatea fiecarui moment. A-ti dori sa traiesti o singura senzatie ar echivala cu a-ti dori moarta caci atunci vei fi devenit static intr-un univers in eterna miscare.
Ne apropiem, ne contopim, ne despartim, ne apropiem, ne contopim.... in asta consta frumusetea noastra.
Iti multumesc!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu