Cocktail chimic alearga prin vene. combustie spontana in centrul fiintei degaja torenti de substante ce se amesteca haotic si ordonat generand ceea ce se numeste emotie. Suntem sclavii emotiilor pe care chimia interioara le genereaza.
Si la naiba, barman-ul care produce toate coktailurile astea nu doarme niciodata. Si pe langa asta mai da si gherle, mai ascunde meniul, te fura la pret... Dificil. Complicat.
Si te tarasti in patru labe in mijlocul noptii pana la usa lui si il implori sa iti mai dea potiunea de luna trecuta, te facea sa simti ca poti cuceri lumea, ca o poti imbratisa si lumina cu zambetul perpetuu care se pare ca nu mai vroia sa iti paraseasca fata. Si te rogi, si implori, si te targuiesti, si bati frenetic la usa si...nimic. The bloody bastard won't open. Intr-un caz fericit iti striga autoritar din spatele usii: Ia un taxi si pleaca acasa! Esti beata! Revino cand te-ai calmat!
Si cateodata iti ia al naibii de mult timp sa te calmezi. Sevraj, oribil, devastator pentru fiinta, somn, rabdare si toleranta. Si ai pulsul 180 si te invarti ca un leu in cusca si cand ai obosit si te asezi incepi si privesi un perete, cu ochii mari si nemiscati, te arunci inauntrul fiintei, in locul in care imaginatia se impleteste cu amintirea si incepe proiectia unui colaj de priviri, atingeri, cearta, orgasm.
Si intr-un final mai mult sau mai putin glorios te trezesti si te intorci cu iluzia detasarii si a solemnitatii pentru o portie noua. Si iti deschide. Si te pofteste sa iei loc la bar. Si iti amesteca o noua bautura. Si iti zambeste candid in timp ce tu sorbi dintr-o inghititura noul experiment chimic. Si nimeni nu stie dinainte ce gust va avea. Asta e frumustetea si drama creatiei lui Dumnezeu. Nimeni nu stie. Doar El. Si El din tine oricum a uitat pentru ca e atat de satisfacator sa-ti amintesti de unde ai plecat. Mereu si mereu intr-un alt mod. Si modurile sunt infinite...
Perpetuum mobile transformand teoria in practica pentru a intregi Sfanta Treime. Si uiti. Si iti amintesti. Si uiti. Si iti amintesti. Si nu iti ajunge o singura viata pentru asta. A considera ca traim doar o singura viata si gata e cam la fel de ridicol cu a considera ca suntem singura planeta cu specii care poseda constiinta.
Well, what can I say...No pain no gain...Johnnie Walker, Keep Walking...Bottoms up!
