spalati pe creier si cuminti

Cred ca visele sunt un fel de scoala cu un fel de teren de joaca in care poti testa toate ideile nebunesti pe care realitatea te-a invatat (eronat) ca nu le poti infaptui.

Cred ca functioneaza doar ca trebuie aplicate cu consecventa aici versus acolo, in vis. Acolo e nevoie doar sa dai comanda si se intampla. Acolo timpul are alte valente. Aici trebuie practicata ideea de sustinere a sentimentului convingerii ca lucrurile sunt de fapt altfel, in felul "x". Acest fel "x" se imagineaza, se capteaza sentimentul din centrul lui si se pune pe loop, melodie de fundal de fiecare data cand ne imaginam acel lucru.

Fericiti cei ce au incredere in potentialul creator al imaginatiei.

Imi pun des intrebarea ridicata in Dune: Profetul vede ce se va intampla sau genereaza in momentul acela realitatea respectiva? Cat la suta e profetie si cat la suta e creatie proprie?

Intr-un astfel de scenariu, unde mai are loc destinul sau karma? Sunt oare un fel de matrita care se schimba cu fiecare moment, cu fiecare viata, functie a unor legitati universale? Mintea mea umana nu se poate infasura in jurul acestor Legitati...

Suntem atat de adormiti, atat de somnambuli, plimbandu-ne prin toate supermarketurile si mallurile si corporatiile si crezand ca despre asta e de fapt treaba. Cat de tare sa te iei in serios? Cineva acolo "sus" rade in hohote. Din ciclul: aaaah, that's so cute! But I have given you so many clues...

Pentru toti cei ce zic ca se plictisesc: Rugaminte: scoate-ti ochelarii de cal, ridica-te si fa ceva! Orice! Daca se poate sa fie si putin creativ ar fi minunat pentru tine. Sunt atat de multe de facut in lumea asta si in celelalte incat nu ai nici o scuza sa afirmi ca te plictisesti.

Iadul cred ca seamana cu spalarea asta pe creier in care e mult mai usor sa te balacesti in baltoaca ta de lacrimi de autocompatimire si "vai de mine, de ce mi se intampla mie" decat sa schimbi ceva, sa tramsformi energia constructiv. Iadul are culoarea orgoliului prostesc.