As vrea sa imi amintesc mai des ca totul in jurul meu trebuie sa respire ca eu sa pot respira. Am nasul infundat de ani de zile...cum de imi ia atat de mult timp sa inteleg? As vrea sa invat mai constiincios cand sa zic da si cand sa zic nu. Noi, oamenii, nu prea excelam la capitoul asta. Si daca ne intepenim la niste notiuni atat de simple, nu e de mirare ca altele un pic mai..exotice, sunt aproape imposibil de atins.
Vrem sa levitam, sa fim telepati, sa avem superputeri dar nu am invatat justa utilizare ale cuvintelor da si nu. Aleg sa fac asta versus aleg sa nu ma implic in asa ceva. Free Willie! Toti plangem dupa liber arbitru si il folosim aproape exclusiv pentru a ne exercita dreptul de a fi egoisti sau tristi sau deprimati, sau friosi si frustrati. Razgaiati si agresivi prost si gratuit.
Vreau sa imi amintesc ca sunt altcineva. Vreau sa imi amintesc ca imi e inutil sa fiu razgaiata si caustica.
Din ce in ce mai des inteleg de ce s-a spus: "Lasati copiii sa vina la mine si nu-i opriti, ca a unora ca acestia este Imparatia Cerurilor".
E timpul sa rasara soarele peste labirintul de gard viu. E dimineata, sunt desculta si alerg pe aleile labirintului. Calc pe cristale de roua si rad. Sunt in viata, sunt libera si mi-am amintit de Dumnezeu. Sunt bucurie.
