Felii de timp. Intr-una imi amintesc ca sunt vampir. Nu ma decid inca dar cel mai probabil sunt un el. Am ramas pe la ceea ce se simte ca un corp de 25 de ani. A te hrani imbraca multe forme. Si de fapt conteaza doar atitudinea din spatele gestului. Aici doar am canini mai lungi, pot vedea in intuneric, ma pot misca cu viteza uimitoare si stiu sa cant...ingereste.
In alta felie de timp sunt la mare, in hotel, luam liftul, urcam doue etaje mai sus decat trebuie. coboram. In casa scarilor. Respir sacadat si zambesc. Raiul asta are gustul tau.
In alta felie de timp suntem batrani, am trecut prin viata impreuna, atat de interconectati si de liberi in acelasi timp incat, chiar si acum, linistea dintre noi e plina de priviri-nuvele.
Si cu tine am trait o viata lunga si frumoasa impreuna. Iti privesc corpul tanar si zvelt, ca o felina, si in acelasi timp te vad, ai 81 de ani si suntem impreuna de...offff, undeva peste 60 de ani. Esti camaradul meu si inca imi face placere sa stau in preajma ta. Totul este mult mai rafinat acum. Impreuna suntem un minunat vin de colectie.
In alta felie de timp suntem noi trei, atat de interconectati incat suntem o familie, cu sange sau fara. Langa voi e acasa. Langa voi e totul frustrant si enervant de intim si natural. Langa voi e...calm si vara.
Din nou, in nou...
Din fiecare felie de timp transpare cate o traire, o stare, distincta ca o amprenta. Ea ne inunda cu gusturi, mirosuri si flashbackuri atat de familiare si in acelasi timp, memoria spune ca in viata asta nu s-a intamplat asa ceva. De unde vin? Din ce falii temporale? Nu ca m-ar ajuta prea tare sa stiu exact de cand sau de unde. Este doar o senzatie de un oarecare dor perpetuu de acele suflete, in oricare invelis s-ar afla ele acum.
Si, sa nu uitam, undeva, intr-un colt al Creatiei, sunt vampir. Si ma distrez de minune!
De obicei mi-e rusine sa recunosc ca imi place serialul Vampire Diaries. Mi se pare ca nu e suficient de cult pentru cine stie ce acceptare sociala caut eu in momentul ala. Ceva stupid, oricum. In seara asta, la fel ca si in multe alte seri, imi confirm mie insumi de ce ador serialul asta. In afara faptului ca oamenii aia chiar joaca foarte bine, scenariul este extrem de bine realizat. Si daca ai rabdarea sa intri putin in lumea lor emotionala, descoperi probleme foarte actuale din viata proprie.
Damon m-a ajutat sa inteleg profilul de bad guy. Un bad guy care isi duce la indeplinire toate planurile mai mult sau mai putin perverse si egioste, punandu-le sub egida binelui cuiva, altcuiva. O ia pe Elena la New York, spunandu-i ca este locul pe care trebuie sa il vada fiecare vampir nou-nascut, stiind ca asta o va bucura mult, planul din spate fiind, fireste, localizarea clanului din care facea parte vechiul lui prieten. In acelasi timp, daca va fi mereu cu el o va putea supravegea si intre timp, in Mystic Falls, Stefan va putea sa gaseasca o solutie. El e mereu bun la chestii din astea responsabile.
El explica la un momentdat cel mai bine profilul unui personaj negativ. Chiar daca la finalul zilei, eriona doarme linistita in patul personajului pozitiv, personajul negativ a fost cel care a trebuit sa ia toate deciziile dificile pentru a-i garanta siguranta.
Si atunci, ma intreb, de ce este modelul asta de jerk/bad guy/magar (etc) mai repede acceptat decat modelul de jerk "autohton"? Singura varianta care imi pare momentan plauzibila este, binecuvantat fie Frank Herbert, scopul "nobil". Wellbeingul Elenei ei este in final scopul actiunilor lui Damon. El reuseste doar sa dea dovada de niste skilluri uimitoare de organizare si strategie incat sa isi faca si to-do listul zilei in timp ce are grija de ea. Sincer mi se par niste atribute extrem de interesante si de invidiat chiar.
Cred cu fermitate ca totul din jur te poate invata o lectie foarte importanta si utila. Trebuie doar sa privesti cu atentie si fara fite de genul "asta nu e pentru mine", "sunt prea inteligent pentru asa ceva". Nu consider ca ar trebui sa ne permitem luxul unor asemenea fite. Consider ca omenirea trebuie sa invete naibilii odata sa fie eficienta. Nu in felul structurat si antiseptic tipic corporatiilor (nemtesti eventual), ci intr-un fel...uman...cu trairi intense cu abandon, cu evenimente spumoase. Cu ochii pe premiu, intotdeauna. Si premiul e eficienta.
Eficienta este interelationata cu necesitatea. Pe o scara de la 1 la 10 care este gradul de necesitate reala a acestor cuvinte / actiuni / calatorii / angajamente? Asta ar fi acea secunda in plus pe care trebuie sa ne-o acordam noua insine inainte de a actiona in vreun fel.
Imi vine sa urlu la luna! De ce nu intelegi fara sa urlu la tine? De ce ai fugit de orice forma a bunului simt? Cat de neiubit sa fii? Ce e pisoi? Nu te-a strans mama ta in brate cand erai mic? Sincer, mi se rupe sufletul pentru tine. Nu imi pot imagina ororile emotionale prin care trebuie sa fi trecut, copil fiind.
Nu-ti mai sapa groapa aia. Las-o asa! punem pamant de flori si gazon si trece. Nu resuscita bestia din mine. Doarme si e bine asa, pentru toate persoanele pe o raza de 2 km. Iti amintesc totusi ca e la o distanta de un fir de par de a deschide gura. Are ranjet de hiena si dinti de iguana. Si e justitia. Ai grija ca justitia nu iti e prietena si nu va fi partinitoare in vreun fel.
Loialitatea se castiga, nu e un drept cumparat cu favoruri. Loialitatea se cultiva prin reciprocitate care vine din respect. Undeva, in lumile tulburi prin care iti place sa te balacesti, ti-ai pierdut respectul de sine si astfel, respectul real si trainic al celorlalti. Si de acolo, prietene, au inceput toaaaaate neplacerile tale....
Reciprocitateeeee. Hai repeta odata cu mine poate asa ramane vreun ecou timid in tine. Da, da, reciprocitatea e notiunea aia total bizara in care faci ceva frumos pentru cei din jur, gratuit. Stiu ca te termina cu nervii o astfel e notiune dar ce pot sa zic, viata e greu.
Atat de mult nu ai avut incat ai uitat cum e sa si dai inapoi. Ai ramas blocat pe ideea de trebuie sa primesc, trebuie sa mi se dea mie, am flamanzit atata vreme. Gata, a trecut, esti safe acum. Foametea s-a incheiat acum multi ani. Poti sa incepi sa dai inapoi si daca nu e un caz filantropic.
N-ati tacut inca? N-ati inteles inca ca e nevoie sa va tineti gura! Diavolul nu e in detalii, e in secrete. In perversa nevoie de a impartasi lumii intregi secrete. Toata lumea sa taca cand e nevoie sa taca si sa vorbeasca cand e nevoie sa vorbeasca. De unde va dati seama? Nu stiu frate, dar nu e foarte greu sa intelegi ca NU E NEVOIE sa vinzi secrete contra atentie si prietenii. Chiar nu o sa fii un om mai special sau mai interesant daca incepi sa dai din casa. Se sufera excesiv de Sindromul "Hai sa ne vedem cu totii de treaba ta".
Barbatii nu inteleg ca ar primi mult mai mult sex daca nu ar povesti dupa aia la toata lumea cu cine si cum si unde. Femeile ar avea mai multa atentie si mai putine magarii si interogatorii.
Se pare ca trebuie sa incepem de la baza. Degeaba visam la decorporalizari si aure si vraji daca nu suntem in stare sa solutionam conflictele interioare generate de informatiile despre cine cu cine si-a mai tras-o.
Acelasi lucru se aplica si denaturarii adevarului, supranumita si minciuna. Minciuna se foloseste de obicei pentru a ramane in gratiile cuiva.
Fiecare propozitie rostita de noi pluteste acolo undeva, in neantul din jurul nostru. Fiecare propozitie rostita e goala de orice insemnatate sau sens caci divinitatea nu e interesata sa imparta informatia asta in vreun sens uman de genul bine-rau. Ele sunt doar informatii catalogate si indexate. Noi, oamenii, folosim acele insulite plutitoare in neant pentru a forma potecile pe care pasim unii spre ceilalti. Ca si cu piesele de lego, construim lumea din jur si o comunicam celorlalti. In functie de roadele acestor constructii se aplica Legea Divina Ce Dai Aia Primesti.
In momentul in care mintim, folosim pisele de lego pentru a genera o holograma care sa hraneasca egoul - copilul razgaiat din noi, pentru ca saracul, vai, vai, are o zi proasta si lucrurile nu ies deloc cum trebuie si atunci trebuie facut ceva in privinta asta, cat mai repede posibil. Si? Ce facem? Schimbam in noi ceva, renuntam la frici si paranoi? Neeah! Dar de ce sa ne chinuim atat? Uite, e mai simplu, o sa luam o bucatita de aici, o punem dincolo si tadaaaa! avem una bucata "adevar " nou nout, gata sa fie bagat pe gatul amatorilor.
Dorm linistita stiind ca vegheaza asupra mea promisiunea divina ca ce dai aia vei primi.
