Imi vine sa urlu la luna! De ce nu intelegi fara sa urlu la tine? De ce ai fugit de orice forma a bunului simt? Cat de neiubit sa fii? Ce e pisoi? Nu te-a strans mama ta in brate cand erai mic? Sincer, mi se rupe sufletul pentru tine. Nu imi pot imagina ororile emotionale prin care trebuie sa fi trecut, copil fiind.
Nu-ti mai sapa groapa aia. Las-o asa! punem pamant de flori si gazon si trece. Nu resuscita bestia din mine. Doarme si e bine asa, pentru toate persoanele pe o raza de 2 km. Iti amintesc totusi ca e la o distanta de un fir de par de a deschide gura. Are ranjet de hiena si dinti de iguana. Si e justitia. Ai grija ca justitia nu iti e prietena si nu va fi partinitoare in vreun fel.
Loialitatea se castiga, nu e un drept cumparat cu favoruri. Loialitatea se cultiva prin reciprocitate care vine din respect. Undeva, in lumile tulburi prin care iti place sa te balacesti, ti-ai pierdut respectul de sine si astfel, respectul real si trainic al celorlalti. Si de acolo, prietene, au inceput toaaaaate neplacerile tale....
Reciprocitateeeee. Hai repeta odata cu mine poate asa ramane vreun ecou timid in tine. Da, da, reciprocitatea e notiunea aia total bizara in care faci ceva frumos pentru cei din jur, gratuit. Stiu ca te termina cu nervii o astfel e notiune dar ce pot sa zic, viata e greu.
Atat de mult nu ai avut incat ai uitat cum e sa si dai inapoi. Ai ramas blocat pe ideea de trebuie sa primesc, trebuie sa mi se dea mie, am flamanzit atata vreme. Gata, a trecut, esti safe acum. Foametea s-a incheiat acum multi ani. Poti sa incepi sa dai inapoi si daca nu e un caz filantropic.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu