indigestie de vise

Sa imi explice cineva care sunt legitatile care guverneaza visele... Inteleg teoria psihologica, inteleg si pot sa deduc logic marea parte a imaginilor generate de mintea si subconstientul meu dar leit motif-ul se repeta pana si aici....ceva lipseste din ce inteleg eu. Ceva e peste capacitatea mea de a intelege, deduce, procesa...

Lumea din vis... Mereu aceeasi. Obsesiv de aceeasi. Obositor de aceeasi. Ce e mult strica! Zau! Gata, altceva, stop joc, piua, orice. Macar acolo sa fie altceva. Mintea mea intra intr-un prea mare conflict cu restul sinelor mele. Doamna Minte, Domnul Subconstient, va rog, un brainstorming, ceva, poate poate ne deblocam din proiect. Hai sa alegem alt curs de frecventat noaptea. Gata! Hai sa luam o vacanta de primavara si sa ne plimbam si pe altundeva... Am obosit si m-am plictisit de acelasi cadru in fiecare noapte. Bine, bine, aceeasi Marie...da mai schimbati-i domle' palaria aia ca deja imi ies din minti. Nu se poate trai asa. De odihna nici nu mai incape vorba. Si nu de alta, dar am treaba maine....places to go, things to do...important things....Va rog mult, Doamna Minte si Domnul Subconstient, schimbati naibilii menilu ala ca deja fac indigestie...

Ce faci cand somnul nu mai odihneste si mancarea nu mai hraneste? Cat de tare se schimba lumea asta...E uimitor! Vechile traditii, demult uitate isi striga drepturile din strafundurile celulei. In memoria ancestrala e scris cu litere de lumina modelul sanatos si, fie ca ne convine, fie ca nu, suntem trasi inapoi spre acel mod de viata. Haos...mancam haos, visam haos, respiram haos, celulele noastre tipa de atat haos si isi cer dreptul la liniste si la o functionare coerenta. Mancam haotic, respiram haotic, iubim haotic, vorbim haotic....si ne asteptam ca ceva mai putin haotic sa iasa din asta? Oamenii si asteptarile lor stupide!

Ca tot suntem in post...de ce nu tinem un post de la asteptari? De ce nu tinem un post de la haos? Si nu, haosul asta nu acel "minus" pe care trebuie sa ni-l dam.... Nu, nu. Haosul ar fi minusul daca am avea si ceva care nu e haotic in noi ca sa echilibreze balanta. In modul in care ne hranim, iubim, vorbim, respiram..traim in momentul de fata, ar trebui sa ne preocupe cum sa ne dam plusul, nu minusul. Minusul il vehiculam in fiecare zi pe gura.

Nu suntem sfinti inca. Stiu asta prea bine. Dar pe palierul meu de non sfintenie opereaza momentan alte legi. Palierul meu de non sfintenie e in pragul indigestiei. Palierul meu de asa zisa non sfintenie are nevoie de singuratate, are nevoie de discutii abjecte si semi-spiritualo-filozofice, are nevoie de un zambet inainte de a-mi adormi trupul fizic (slava Domnului ca asta am intrinsec....)

Echilibristica pe un fir de par....jos e Spitalul de Nebuni numit <Prapastia>....echilibristica intre viteza de evolutie sau involutie sociala si gradul de intelegere si acceptare al celor apropiati.... Tii pasul cu ei? Mergi inainte? Te opresti si explici, ajuti? Arzi etape pentru a-i ajunge pe cei din fata? Care e reteta castigatoare? Echilibristica intre schitzofrenie si viata.

E 2 dimineata si ultimul lucru pe care vreau sa il fac e sa adorm...

temporary state of sanity

Simt ca daca nu sriu acum ceva am sa ma imprastii in milioane de particule pe podeaua camerei mele. Nu stiu ce as avea de comunicat cu atata ardoare incat fraiele limbajului mai pot fi tinute doar cu o mare greutate... Toate transformarile astea prin care trece planeta noastra seamana foarte tare cu transformarile mele interioare. Programele mentale se grapa sub greutatea si impulsul luminii si al vietii traite parca mai viu si mai plin, oamenii din jur ma surprind in toate modurile mai putin cele asteptate sau estimate de mine, imi eies flacari si mici dracusori pe nas si imi vine sa scuip fierbinte peste tot calmul pe care il credeam instalat binisor la el acasa, in mine acasa... Probabil ca la mine acasa era o temperatura calduta si noile vremuri si circumstante cer  orice altceva in afara de caldut, caldicel si alte variatii pe tema jumatatilor de masura...

Nu mai inteleg nimic, totul pluteste intro deriva de-a dreptul enervanta. Pull yourself together woman! Incep sa nu mai inteleg manifestarile umane, incep sa imi doresc sa fug de ele, sa fug departe in mine...Am devenit oare prea sensibila? Dumnezeule sper ca nu... Cred ca e de fapt un cutremur in universul static al asteptarilor mele. Si cum nimic nu e lasat sa fie static in lumile pe care le ocupam, scoarta se crapa si iese la lumina....ce? intai focul si cenusa dorintelor de care tin prea tare cu dintii. Maine, cand va rasari soarele, in locul peste care focul a trecut se va vedea pamantul, umed si roditor...

Balarii....2 sacose jumate de balarii care curg din mine....Curgeti iubitele mele, iesiti din mine, inapoi in Matrice cu voi, las loc liber pentru alte senzatii. Delir stupid si atat de placut. Necesar de placut sau placut de necesar. Hai cu soarele, hai cu lumina, hai cu reinvierea, hai cu firele crude de iarba..O gradina a Edenului se pregateste sa rasara in inimile noastre. Pana atunci, gradinarii s-au apucat sa smulga buruienile si sa dea cu coasa...Si doamna care da cu coasa in buruieni nu mai are timp de stat la vrajeala caci vine primavara in noi. Asa ca smulsul fiecarei buruieni doare, caci a fost bagata adanc in pamant. Otravitor de adanc, adesea. Smulge tot, curata, pregateste pamant fertil in care sa creasca roditoare semintele lumii ce vine.

Nu radeti, caci vin sa va vestesc despre soarele ce va apune inainte de a rasari. Nu plangeti caci vin sa va vestesc despre lumea de lumina ce se naste in spatele pleoapei voastre. Iubiti! Orice s-ar intampla, iubiti, caci atunci, Creatorul si Creatia respira prin voi. Atunci se aude in inima formula magica ce deschide orice poarta si sparge orice lacat. A venit vremea dar timpul s-a sfarsit. Tot ce a fost creat in afara portilor inimii se va destrama pentru a lasa loc Creatiei sa respire si sa se bucure, si atat!

Nu ne mai bucuram de ce cream. Nu mai suntem costienti de ce cream sau macar ca exista o creatie proprie si personala cu care dam ochii in fiecare dimineata. Si timpul pentru asta s-a sfarsit. Timpul, ca element al creatiei mentale isi traieste ultimele clipe. The end of time as we know is in a very literal way. Daca timpul inceteaza sa existe, drumul de la gand la manifestarea lui devine instantaneu. In momentul ala, intrebarea care se pune este: Cine priveste din inima ta? Iubirea sau frica? Dualitatea nu mai e permisa. Trebuie fiecare sa aleaga. Dualitatea in care ne aflam alearga cu pasi grabiti spre echilibrarea celor doi poli. Aflati in echilibru, ei se contopesc intr-un intreg. Singurul intreg care va mai fi permis. Unimea despre care se tot vorbeste incepe, ca toate celelalte lucruri, din tine, din mine, din ea si el. Tindem catre 1. Un ochi deschis, un punct de izvorare a creatiei, un observator care se observa...

Beloved, It is time for you to make a choice

There's no point in writing about love if you don't practice it... If all that you do is preach about it then aren't you a hypocrite? Doesn't that fall into the rather painful side of personal hypocrisies? Yes, we are all flawed at some point. Still on the evolutionary scale, we don't have perfect manifestations of the perfection that we are.

But we are not beginners... Both of us find ourselves in an universe of a somewhat deeper understanding of the mechanisms that govern thoughts and emotions. I think this is what saddens me the most... Why can't you just love me and accept me for who I am? You don't know who I really am and nor do I know who you are. But, in the end, why is that all that important? Why is that a criteria by which one determines whether to love or not? Can't we just drop all hypocrisies and false scenarios of the mind and just love each other truthfully? Isn't that what it's all about?

Is loving sincerely all that hard that we stumble on aspects and details of other peoples' personal lives and personal decisions? Don't pry and prod in there my beloved... It is an aspect of my life that I would gladly tell you about were it the time for that.

What I give to you is sincere and from the heart. My soul smiles at the sight of you and I revel in your presence. I apologise if that is not enough for you... It is all I have, it is all I TRULY am. All the rest is smoke and mirrors. And masks...aaah, yes, the masks. Beloved, we all have them. We are all the masks as we are all the signs and stars and personae, bundled up in these lovely packages we call bodies.

I do love you, and I care not if you don't share my feelings on the matter. But please, for your own peace of mind, stop judging things you have no knowledge or understanding about. They are all part of the smoke and mirrors of the illusion. I see you as God and know you as God and love you as God. If you choose to know me and love me as a Human then so shall it be.... I made my choice, now it is time you make yours. What label shall I wear for you from now on, beloved friend?

suntem Dumnezei amnezici peste care ploua constant cu lumina

Linistea sufleteasca e ceva asemanator unei bijuterii obtinuta prin cea mai fina si complexa alchimie. Fire diafane, invizibile ii sustin forma, integritatea si stralucirea. Pana ce aceste reactii alchimice devin ceva autonom, trebuie sa fii constant atent la ce se intampla. Cel mai mic dezechilibru emotional schimba chimia reactiilor si aceasta minunata bijuterie incepe sa se destrame.

Ego, droguri, boala, frustrari, frica, fantome, pastile, demoni, drama, putere falsa.... Unde am uitat sa fim simpli?

Lumea freamata intr-un vacarm de "priveste-ma! sunt aici! ma sinucid!", "admira-mi puterea, nu vei ajunge niciodata ca mine si daca incerci, voi porni o cruciada impotriva ta", "o minune! nu, nu te cred! ma sfidezi!".... Sunetele cristaline emise de ingerii bucuriei si ai iubirii abia mai pot fi auzite. Si totusi cantecul lor razbate triumfator in ochii copilului care iti zambeste si danseaza, in mustatile pisicii care te mangaie de buna dimineata, in soarele care te imbratiseaza cand iesi din casa. Inca in dualitate, jumatate din mine plange pentru ororile lumii si jumatate rade pentru minunile cu care sunt binecuvantata in fiecare zi.

Neincetat, ne ajutam unii pe ceilalti sa ne reamintim Iubirea si Adevarul din noi. Dar, am cazut atat de departe in uitare incat ajutorul e deja in pragul actelor de resuscitare. Corpurile noastre sunt supuse zilnic la multiple socuri, de voltaje din ce in ce mai mari. Inima striga "Trezeste-te! Trezeste-ma!".

Dragii mei Dumnezei amnezici, nu va uitati cu ura in suflet la cel de langa voi care nu se comporta conform planurilor sau asteptarilor voastre. In iubirea infinita pe care o avem unii pentru altii, incercam cu disperare sa ne resuscitam unii pe ceilalti inapoi la Viata. Ne sacrificam, ne asumam roluri de calau, dusman, chirurg care cioparteste in loc sa vindece, hot, criminal. Aici este paradoxul: sacrificiul suprem din iubire infinita. Cand uitam sa cream constient lumea din jurul nostru, sufletele din celelalte planuri zboara repede in ajutorul nostru si isi asuma constant orice rol este necesar ca noi sa ne reamintim de unde am plecat.

Legea Absoluta ne poarta pe fiecare intr-un flux, intre experimentarea creatiei si reintoarcerea la Sursa. Scopul final este sa ne aducem aminte cum sa cream constient reaitatea din postrura de Creator, identificati complet in traire si simtire cu Primul Creator. Pana atunci, ploua cu licurici...milioane de ingeri care se arunca spre pamant pentru a ne sprijini in drumul inapoi spre Acasa.

trezeste-te suflet drag!

Ma dezintegrez si in acelasi timp sunt mai adunata ca nicidata. Sunt fulgul de zapada ce iti atinge fata, sunt vantul care biciue si adierea care mangaie, sunt caldura soarelui care imi inunda ochii, sunt ploaia care te mangaie pe drumul tau, sunt lumina felinarului in care iti sclipesc ochii, sunt iubirea care imi curge siroaie din inima si inunda spatiul. Sunt aici, scriind dar totusi sunt pretutindeni. Sunt fiecare atom si fiecare particula care imbraca viata..a mea, a ta, a lui, a ei, a tuturor.

Am incredere in tine. Stiu ca iti vei aminti. Daca nu de mine atunci de tine cu siguranta. Si cand se va intampla asta, ne vom intalni, "accidental".  Eu sunt tu si sunt aici sa iti spun ca te iubesc. Lumina se revarsa din inima mea in pamant si apoi pretutindeni in calea mea. Eu sunt tu si tu esti eu si aceasta lumina este aceeasi care iti calauzeste drumul si pasii spre casa. Am incredere in tine. Aminteste-ti cine esti. Esti minunat si magnific. Esti soare pe cerul sufletului tau, nu-ti mai ascunde privirea de tine. Am incredere in tine. Hai, adu-ti aminte, hai, deschide-ti sufletul, nu-ti mai fie frica de ce e acolo, nu-ti mai fie frica ca lumea nu va intelege. Nu-ti mai fie frica ca lumea nu te va iubi dupa aceea. Eu te iubesc si te accept si te inteleg si prin mine si cu mine, intreaga creatie te accepta, te iubeste si te intelege. Fa pasul, deschide ochii si iubeste-te si tu. Nu stii ca totul incepe cu tine si din tine? Restul sunt doar oglinzi. Deschide-ti ochii si iubeste-te!

Eu noaptea scriind si tu...numai tu stii pe unde iti porti pasii. Ma stradui sa imi aduc aminte cum e sa simt ca ma iubesc. Stiu ca atunci cand voi reusi asta, voi deschide ochii si te voi vedea. Vei fi venit deja pentru ca intre timp si tu te vei fi trezit. Simt ca imi esti prin preajma doar ca sunt prea somnoroasa, prea somnambula si prinsa in tactici de autoaparare incat sa ma vad..incat sa te vad...

Trezeste-te Lavinia! Esti aici? Esti acum? Am nevoie de mine. Am nevoie sa ma gasesc pentru ca stiu ca e singurul mod prin care am sa te pot gasi pe tine. Oare ma simti? Oare ma visezi? Oare ma intuiesti printre privirile trecatorilor? Esti treaz? Esti acum? Esti?

Ca un lup ridic narile spre cer si inspir cu toata fiinta. Oare daca vantul ti-ar purta mirosul pana la mine l-as recunoaste?

No more time. Simt ca rollercoasterul a pornit si in curand, fie ca suntem gata, fie ca nu, viata ne va arunca fata in fata cu fricile, cu dorintele, cu Sinele.

 Ma nasc a doua oara si vin sa va povestesc tuturor despre cel ce se naste in inimile voastre.

salata orientala sau...orientata

imi alearga mii de ganduri prin cap, se inghesuie, zburda, sclipesc, precum licuricii. De fapt cred ca sunt chiar licurici. Ca orice Luminita care se respecta, am capul plin de licurici. In spiritul extrovertirii si exhibitionisnului ideatico-sufletesc, tadadaaaaaa, acestia sunt licuricii care ma tranziteaza momentan:

- viata e absolut minunata. Viata mea e o binecuvantare, un cadou perfect pe care il deschid in fiecare zi si gasesc altceva inauntru. De fapt, e acelasi "ceva" ca si ieri, numai ca astazi aleg sa il privesc altfel si atunci, el devine altceva.

- exista o singura substanta in Universul asta. Nu stiu cum se numeste exact..Lumina, Iubire, Substanta Universala, Praf de Stele...e irelevant in final. Substanta aceea ia orice forma pe care i-o dam noi. La fel ca si lumina, poate fi o unda sau o particula, in functie de intentia obsevatorului. Forma incipienta, tranzitorie sau finala nu este nici buna nici rea. Ea doar este. Noi o incadram intr-o categorie.

- Atat timp cat incadram forma pe care o ia aceasta substanta intr-o categorie, atat timp cat o etichetam, ii proiectam un handicap, ne-lasand-o sa curga liber. Un bun exemplu este: Dumnezeu este un batranel in straie albe cu barba lunga care locuieste in cer. Si hop, nu il mai percepem ca locuind in noi ci ca pe ceva exterior noua, separat.

- Diferenta dintre noi si un somnambul e ca noi nu mergem cu mainile intinse inainte (asta nu e productia mea dar subscriu in totalitate). Cand mergi pe strada maine incearca sa te uiti la oamenii de langa tine si sa ii vezi asa. O mare de Dumnezei care dorm.

- Gandurile noastre creaza materie. La fel cum scria si Vanda, "Aici sunt gandurile dumneavoastra!"

- Ai atat de multe sanse cat iti oferi. Universul tot tasneste si izvoraste din tine. Niciodata invers. Cand starea ta interioara este una de exaltare, tot in jurul tau se muleaza acestiu sentiment. Inversul se aplica cu aceeasi coerenta si viteza. Este una din Legile Universului.

- Atat timp cat va exista un Om in acest Univers, acesta va putea fi recreat de El, caci in El se gaseste Totul. Eu si cu Tatal Una Sunt.

- Una dintre cele mai mari trepte de trecut mi se pare incoronarea Christului si asezarea lui pe tronul de lumina din inima mea. Adanca-i Doamne prapastia ce am sapat-o intre mine si mine.

- Respira! Viata ta e o respiratie Divina. Respira! Femininul si Masculinul se imbratiseaza si devin o coloana ce naste Copilul. Ida si Pingala se imbratiseaza in actul suprem de iubire, dau nastere la Sushuma si Dumnezeu respira Iubire.

- Lasati copiii sa vina la Mine. Cand a fost ultima data cand ti-ai amintit sa fii copil? Atat de repede vrem sa ne facem mari..atat de putin utila ne este aceasta "devenire". Dar fara ea nu am sti sa ne intoarcem acasa. Copilul se face mare si apoi isi aminteste cum sa fie copil si abia atunci porneste pe spirala. Pana nu isi aminteste e ca Bula in bancul cu "Copii, vreti sa va spun o poveste?".

- Deschide ochii, casca urechile, viata iti vorbeste neincetat. Ingerii, chiar daca nu ii vezi fizic langa tine, iti vorbesc neincetat. Fii atent la ce e in jurul tau si ai sa le auzi muzica. Unele melodii se numesc "coincidente", altele "revelatii" si alte variatii pe tema.

- Uita-te atent la oamenii din jurul tau. Ei sunt cele mai fidele oglinzi in care te poti privi. Ei vin spre tine si tu te duci spre ei ghidat de Legea Rezonantei. Vibratiile asemanatoare se atrag, intitotdeauna. Se zice ca opusii se atrag...eu zic ca merele sunt atrase de mere si perele de pere. Dar e greu de vazut asta pentru ca sunt momente in care perele arata izbitor de mult ca niste mere.

- Citind putin randurile de mai sus, cred ca am plecat zuzu cu capul :)) nu-i bai si cu siguranta nu sunt singura in acest demers :))

- Momentele de odihna iti vor fi scute. Nu te-ai incarnat ca sa te odihnesti. Odihna o vei avea daca ti-o vei gasi impletita in firele fiecarui moment pe care il faci si al fiecarei actiuni pe care o intreprinzi. Nu te astepta la cine stie ce momente de imuabilitate totala sau chiar si partiala. Nu pentru mai mult de cateva clipe oricum. Se pune mare pret pe scoala in toate Universurile. Si crede-ma, intotdeauna e ceva de invatat.

- Timpl si Spatiul sunt asemenea mainilor tale. Trebuie sa inveti sa le folosesti. Trebuie sa iti amintesti cum sa creezi realitatea cu ele. Altfel sunt ca mainile unui bebelus, se misca aleator, pe unde le pofteste inima si nu poti decat sa stai de-oparte si sa le privesti miscarea, crezand ca poti controla ceva. Si, ce e mai trist, nu numai crezand ci, inversunandu-te in acest control iluzoriu.

- In orice caz, modul in care se misca bebelusii este unul din cele mai frumoase peisaje asupra carora iti poti odihni ochii.


To be continued... (licuricii zburdatori se duc sa viseze intru fiintare o lume minunata in continuare)